Insanatosirea lui Kempes a insemnat dreptul la fericire al celor de la Cargo

Pentru multi nu ar fi nevoie sa spunem ca trupa Cargo a luat fiinta in 1985, cand Adi Barar s-a gandit sa creeze muzica, avand ca punct de plecare traditiile populare si, de atunci, membrii ei au suportat cu stoicism toate lovituriel vietii si, mai mult decat atat, au supravietuit. "Ploua incet, stau in gara, ochii-i simt ca ma dor. Ganduri ramase de-aseara, parfumul din coridor... Povestea-i de-o pensie lunara. Un ceas batea tot mai trist. Stiam ca e ultima oara, absurdul din nou a invins" - Povestiri din gara, 1992. Versurile melodiei descriu exact viata, trairile, bucuriile si zbaterile lui Kempes (Ovidiu Ioncu) si ale celor de la trupa Cargo.

Dar sa ne amintim, totusi, cate ceva despre una dintre cele mai iubite trupe de rock din tara, si mai ales din partea vestica a acesteia... La inceput, solistul grupului a fost Leo Iorga. Chitaristul Adi Barar, liderul grupului, isi aminteste: "Dupa plecarea lui Leo la Compact am organizat o proba pentru un nou solist vocal. Au venit multi, iar printre ei se aflau cateva voci bune. I-am ascultat pe toti cu atentie. Unul dintre candidati era Kempes. Venea de la o trupa mica din Arad - Capricorn. De la prima auditie am avut sentimentul ca am gasit persoana potrivita. Am selectat cativa dintre cei veniti si le-am dat doua piese Cargo sa le pregateasca pentru o noua auditie, pogramata peste doua zile. Kempes a fost singurul care n-a invatat melodiile. Poate ceilalti s-au simtit pe nedrept respinsi, insa el avea ceva curat si aspru in voce si un fel personal de a aborda muzica. Am fost convins ca nu m-am inselat." Si a avut dreptate. Cu zambetul sau trist, nesigur si prietenos, Kempes parca ar cauta cu privirea un punct undeva, inspre umbra ce sta sa se aseze pe un lac imaginar. Pare un print medieval, bautor de sange , atins de aripa mortii. Kempes are har. Doar intalnindu-l se poate intelege cum vocea lui a reusit sa emotioneze mii de fani. E un rocker adevarat, unul care s-a sarutat pe gura cu moartea.

La o luna de la lansarea albumului "Destin", (in mai 1995), ca si cum ar fi trebuit sa se implineasca textul melodiei - "Ea este doamna cu coasa, trece prin flori si prin rugi. Nimeni n-o poate opri. Pana la zi mai este... - Kempes se loveste cu motocicleta de un stalp metalic, pe un pod din Arad. Dupa aceea a urmat un adevarat calvar pentru cei de la Cargo, despre care ei prefera sa nu-si aduca aminte, dar il considera ca pe o vointa a soartei. " timp de o luna, cat s-a zbatut intre viata si moarte, ceasul s-a oprit pentru noi. Mi-au ramas intiparite in minte fiecare figura plansa, fiecare halat alb, fiecare rocker intreband disperat ce poate face pentru Kempes", spune Adi Barar, dar cuvintele parca ii ies cu greu din gura. Credinta celor de la Cargo si a miilor de fani ca solistul lor va urca din nou pe scena a facut minuni. Primele cuvinte pe care Kempes le-a rostit au fost injuraturile, iar atunci ei si-au dat seama ca el este din nou printre cei dragi.

Intaia sa aparitie pe scena a fost la concertul sustinut la Bucuresti de Iron Maiden, cand Cargo a cantat in deschidere. Asadar, grupul si-a reluat activitatea in formula completa, chiar daca la inceput doar prin aparitii scurte. Ei au desfasurat mai mult o activitate de studio inregistrand "Colinde si obiceiuri de Craciun" (1996, impreuna cu Corala Teofora) si "Ziua Vrajitoarelor" (1998). De atunci ei au colindat tara in lung si in lat ca niste copii bezmetici, neputandu-si stapani bucuria de a fi sfidat moartea prin dragostea lor pentru muzica. Ultimul concert Cargo a avut loc in clubul "The Note", micuta sala parand un pitic in comparatie cu stadioanele pline pana la refuz. Dar idolul revenise... Si cei de la Cargo, ca si alti artisti, sunt mereu la dispozitia publicului, ingropand adanc in suflet orice chemare spre o viata obisnuita. Kempes isi iubeste fanii, este impacat cu sine si nu-i pare rau de nimic. La despartire is vantura mana deasupra capului si zambeste. Eroul si-a luat la revedere. Se pierde in noapte. "In seara asta vreau sa beau, sa uit de oricenevoi, sa sparg paharul si sa zic: sunt acum aici cu voi. Nu stiu cat timp mi-a mai ramas, ar vreau sa mi-l petrec cu voi, care mi-ati fost alaturi la bine si la greu" - Aproape de voi ("Ziua vrajitoarelor"). Componenta: Adi Barar (chitara), Ovidiu "Kempes" Ioncu (voce), Octavian Pilan (tobe), Cristian Pup (clape), Adrian Igrisan (chitara, voce) si Alin Achim (chitara bass).

Publicat de Adriana Paici in Suplimentul TV al ziarului Renasterea banateana, saptamana 24 - 30 noiembrie 2000