Un maxi-single cu avertisment CARGO

“Bagă-ţi minţile în cap” spune Cargo. Oricine merge la un concert Cargo ştie cu cine are a face. Sunt şase rock-eri în adevăratul sens al cuvântului şi trăiesc în spiritul acestui curent care îi reprezintă cum nu se poate mai bine. Originalitatea trupei, însă, nu se opreşte la un mod de a trăi sau de a se manifesta. Cargo este un nume de impact al muzicii rock. Deja stilul în sine se recunoaşte cu uşurinţă. Este stilul Cargo 100%. Metalele grele sunt specialitatea lor, dar când e vorba despre emoţii şi sentimente ştiu foarte bine să le exprime printr-un rafinament muzical impresionant. Balada Cargo este deja un fenomen cunoscut şi recunoscut, de fiecare dată exprimând un dialog al sufletului şi o comunicare deosebită între membrii trupei şi public.

De această dată trupa se întrece pe sine şi aduce o baladă absolut impresionantă care are drept ţintă o fiinţă dragă tuturor: mama. Fiecare trăieşte o emoţie deosebită atunci când rosteşte acest cuvânt magic, fiecare încearcă un sentiment de nostalgie atunci când se gândeşte că timpul este uneori prea scurt. “Mama” este genul de piesă care te răscoleşte atât prin versurile deosebit de sugestive, cât şi prin structura melodică.

Contrastul melodic între metale grele şi baladă nu face decât să demonstreze că o trupă adevărată este capabilă să transforme emoţii profunde în trăiri adevărate. De la piesa “Bagă-ţi minţile în cap”, genul de piesă dură şi până la “Mama” sau “Cântecul Paştelui” sunt paşi uriaşi de trecut prin muzică şi prin concepţie. “Bagă-ţi minţile în cap” este un protest la adresa societăţii şi non-valorilor ei prin modalitatea de a fi exprimate, perpetuate şi impuse într-o formă nivelatoare. “Cântecul Paştelui” este un imn. Pe acest maxi-single Cargo a reuşit să ne uimească pe toţi prin maniera foarte personală de a percepe realitatea care ne înconjoară. Este o viziune deosebită care trezeşte momente de reflecţie şi reprezintând ea însăşi o perspectivă asupra vieţii şi a tuturor evenimentelor şi fiinţelor care ne înconjoară.

Pe acest maxi-single se mai găsesc două versiuni live ale pieselor “Erata” şi “Clasa muncitoare”. Ele dau un plus de energie unui maxi-single care se doreşte a fi un preambul al albumului din primăvară. Privit în ansamblu, acest nou material Cargo este o revenire în forţă pe piaţa muzicală rock din România, dovedind încă o dată, dacă mai era cazul, titlul de “grei” ai rock-ului autohton pe care Cargo îl poartă cu mândrie.

“Mama” – un cântec de leagăn

Primul single promovat de pe maxi-single este “Mama”. Această piesă este un cântec de leagăn întors deoarece el exprimă exact gingăşia acestui gen muzical. Este întors pentru că în loc să fie cântat de mamă copilului său, este interpretat de către copil mamei. Un cântec de excepţie, o interpretare impresionantă şi un mesaj emoţionant este conceptul care ar defini cel mai bine o fiinţă dragă tuturor: mama.

Interviu

Un maxi-single anunţă venirea în forţă a unui nou album. Cum se vrea a fi acest nou album?

Adi Bărar – Dacă ne întrebi despre stil să ştii că nu putem să-ţi spunem prea multe. Drumul Cargo este deja croit. Schimbările se pot regăsi poate în orchestraţie sau în sound. Tot ceea ce ne înconjoară ne influenţează, aşa cum influenţează pe oricine. De aceea tot ce ne înconjoară se regăseşte în reflecţiile noastre şi în muzica pe care o facem.

Când aţi simţit nevoia să intraţi în studio pentru a înregistra acest maxi-single, implicit noul album?

Adi Bărar – Noi nu ne propunem să intrăm în studio pentru ca în fiecare an să scoatem un nou album. Atunci când simţim că ne “vizitează muza” sau când putem scoate o nouă piesă, intrăm în studio şi înregistrăm. Mai nou este mai uşor deoarece beneficiem de studioul nostru personal. Un material nou înseamnă foarte mult. Aici este vorba despre modul în care îţi susţi un material şi cum te susţine el. În momentul în care ai un afiş bun şi tu nu poţi cânta la nivelul acelui afiş e un bluff. Aşa sunt multe formaţii din ziua de astăzi. Imaginea e făcută din videoclipuri şi din CD-uri care cântă şi ei dansează după ele.

Care este senzaţia pe care o simte un artist atunci când intră în studio?

Adi Bărar – Este un amestec de senzaţii. Simţi totodată emoţie, bucurie şi mai există şi o doză suficientă de imprevizibil. Câteodată te simţi încurcat sau confuz, ceea ce îţi dă o senzaţie de încordare şi atunci nu înregistrăm. De obicei, însă, piesele sunt deja create ca idee şi inspiraţie în sensul de orchestraţie, de contra-melodie, efecte.

Piesa “Clasa muncitoare” a apărut deja pe două dintre albumele anterioare în diferite variante. Mai precis a apărut în variantă de studio, în variantă acustică şi acum va apărea în variantă live. Aţi încercat cumva să demonstraţi că este genul de piesă care se poate prinde indiferent de variante?

Adi Bărar – Nu asta am urmărit, dar aşa s-a nimerit. Pe “Destin” aşa am simţit în momentul respectiv şi totul a decurs în funcţie de mediu, spaţiu şi studio. Pentru următoarea variantă noi ne-am gândit să realizăm o lucrare unplugged, mai soft, mai rece (în sensul de instrumente cât se poate de clasice) şi atunci am vrut să facem o variantă cât se poate de dură adusă în perimetrul muzicii soft. Aceasta este o variantă pur şi simplu live.

Sunteţi o trupă care cântă prin live excelenţă. Cum vă împăcaţi cu gândul că uneori mai trebuie să cântaţi play-back?

Adi Bărar – Destul de prost. Nu ne stă în fire să facem variante de play-back. Uneori suntem obligaţi pentru că prestăm în frig şi chiar nu putem să cântăm live. Îţi dai seama că pe un ger cumplit se rup corzile numai dacă le atingi. Chiar dacă din punctul de vedere al instrumentaţiei nu putem cânta live, cu vocile chiar cântăm live.

Dacă ar fi să vorbim despre piesa “Mama” simţim că este o piesă foarte caldă şi cu structură de baladă. Acesta este motivul pentru care aţi ales-o ca primă piesă promovată a albumului?

Adi Bărar – Nu neapărat. Nouă ne-a plăcut foarte mult această piesă şi avem mare încredere în ea. Sunt convins că un fan rock desăvârşit şi un ascultător care n-a auzit de Cargo, deci şi un neiubitor de muzică rock vor fi plăcut impresionaţi de acestă piesă. Este genul care include toate categoriile de public. Mama pentru fiecare dintre noi înseamnă ceva. Pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin. Într-o sală de 20 de mii de oameni sau mai mult, n-are importanţă, dacă ai rostit cuvântul “Mamă”, fiecare se va gândi la o altă persoană. Poate fi considerată o piesă melancolică, tristă şi e un lucru firesc. Nu cred că cineva se bucură în momentul în care vede că pe zi ce trece mama sa îmbătrâneşte şi pas cu pas se îndreaptă către un drum în care comunici mai greu sau acest dialog nu mai are loc. Dacă ne luăm după text, fiecare am participat într-un fel sau altul la interpretarea lui. Cel care ascultă piesa se poate opri la suprafaţă sau poate intra mai în adâncime. Altuia nu-i spune nimic textul sau poate chiar piesa în sine. E o chestiune de interpretare.

Piesa se remarcă printr-o abordare foarte personală. De ce l-aţi ales drept vocal principal pe Adrian Igrişan?

Adi Bărar – Nu aş spune “vocal principal”. Strofele mai soft le cântă el pentru că la un moment dat există un dialog. În momentul în care avem posibilitatea să cântăm mai mulţi cu vocea, folosim această ocazie. Un astfel de exemplu ar putea fi Beatles, unde fiecare membru al formaţiei îşi exercită posibilităţile vocale mai mult decât ceilalţi pentru a exprima mai bine spiritul piesei respective. Orice ton, orice expresie a vocii fiecăruia trebuie folosite. Pe de altă parte, Kempes are o voce puternică, dură şi poate să exprime foarte bine bridge-ul şi refrenul piesei. Adrian are o voce mai soft, mai expresivă pe tonalităţi joase. Vocile se potrivesc foarte bine în duete. În toate piesele se regăsesc astfel de duete.

Pianul folosit ca pasaj de debut al piesei este un element de amplificare a stării de melancolie?

Adi Bărar – Pianul este un instrument complex, poate unul din cele mai complexe instrumente. El poate exprima o stare sau alta chiar din punct de vedere muzical. Toate baladele noastre au avut în prim plan pianul şi întradevăr la această piesă aduce un plus de melancolie.

“Aproape de voi” şi “Mama” încep cu pasaje de instrumente clasice, chiar dacă “Aproape de voi” debutează cu un pasaj de viori. Ar fi corect spus că aceasta este originalitatea baladelor Cargo?

Adi Bărar – E posibil, dar nu neapărat obligatoriu. O piesă bună poate începe şi cu un pasaj de chitară. Exprimarea ei poate fi şi pe un fluier, dacă e o piesă bună, e bună oricum.

Piesele “Erata” şi “Clasa muncitoare” sunt ritmate “la greu”. Care a fost motivul pentru care aţi ales variante live pentru aceste piese?

Adi Bărar – Fiind în variante live, în momentul respectiv am mers pe reacţiile publicului. Sunt genul de piese care se pretează foarte bine la o interpretare mai soft sau mai metrică, mai alertă. Aceea a fost starea respectivă la momentul respectiv, aşa am simţit şi publicul a reacţionat foarte bine.

“Bagă-ţi minţile în cap” sună ca un avertisment. Este vorba despre o “ameninţare Cargo” pentru noul album?

Adi Bărar – După părerea noastră niciodată nu am făcut un album ieftin. Noi nu am încercat să umplem nişte goluri. Întotdeauna am fost foarte selectivi în piese. Cele care nu şi-au trecut examenul din partea noastră, deoarece noi suntem primii care cenzurăm, nu le-am pus pe album. În martie-aprilie când vom scoate albumul nu vom face nici un rabat şi va ieşi un album la fel de bun, dacă nu mai bun decât celelalte.

Pe acest maxi-single se mai găseşte o piesă foarte specială, este vorba despre “Cântecul Paştelui”. Ce puteţi să-mi spuneţi despre această piesă?

Adi Bărar – Am compus-o în 1998, am căutat un solist de operă pentru o colaborare şi, după părerea noastră este o piesă superbă care nu a fost mediatizată suficient. De atunci şi până acum n-a fost inclusă pe nici un album şi am ţinut neapărat să o avem pe un suport care să ajungă şi în casele fanilor sau viitorilor ascultători de Cargo.

A fost prima tentativă din România de a forma un asemenea duet cu un tenor. Apariţia acestei piese acum reprezintă un omagiu adus lui Dorin Teodorescu sau anunţă doar apariţia noului album de Paşti?

Adi Bărar – Am vrut neapărat să intre pe mâinile publicului şi totodată este şi un omagiu adus lui Dorin Teodorescu.

“Bagă-ţi minţile în cap este un protest faţă de societate şi faţă de valorile ei. Credeţi că mai există valori în România?

Adi Bărar – Da, foarte multe, dar din păcate sunt nivelate de către diferiţi indivizi de proastă calitate care au la îndemână puterea de decizie asupra valorilor.

Aţi putea, într-un cuvânt sau o propoziţie, să precizaţi ca o anticipare stilul noului album?

Adi Bărar – Drumul Cargo există bine definit şi atunci când pronunţi Cargo spui totul. Noi nu ne adaptăm unei mode. Nu spunem “aşa se poartă” şi trebuie să ne adaptăm. Ce-ar fi ca la un moment dat să vezi un Rolls Royce purtându-se ca o paparudă? El va rămâne un Rolls Royce toată viaţa.

Detalii artistice

Albume:

"Ana/ Doi prieteni" – maxi-single 1990

“Povestiri din gară” – 1992

"Destin" – 1995

“Colinde şi obiceiuri de iarnă” – alături de Corala Teofora 1996

“Ziua Vrăjitoarelor" – 1998

“Bagă-ţi minţile în cap” – maxi-single 2000

Cine nu-i cunoaşte?

Ovidiu Ioncu "Kempes" - voce

Adi Bărar – chitară solo

Adrian Igrişan – chitară armonică

Cristian Pup – clape

Alin Achim – chitară bas

Octavian Pilan – tobe