Cronica
Rockul romanesc n-a murit si nici nu e pe dric. Ba chiar are potential. Asta e primul gand pe care l-am avut dupa ce am ascultat albumul de debut Acvila. Putine trupe romanesti au originalitate si si mai putine au curajul de a canta fara retineri si spontan.
Acvila are din amandoua, iar debutul lor artistic este unul demn de toata lauda. Am fost de-a dreptul entuziasmat de acest CD, in ciuda faptului ca nu ascult trupe de gen - rock modern cu influente alternative-heavy. Pur si simplu, imi place cantitatea neobisnuita de energie pe care Acvila o emana, nu lipsita insa de o anume doza de poezie si melancolie.
Sunetul Acvila se bazeaza pe o combinatie de elemente diverse ale rockului, cu multa melodie, atmosfera si agresivitate, iar senzatia de a asculta o vocalista in forta e intotdeauna revelatoare. "She's got balls" ar spune americanii! Din start pot spune ca Iulia, vocalista, este principalul atu al trupei - ea da lectii majoritatii masculilor ce isi incearca puterile in rockul romanesc. Vocea ei urmeaza o sensibilitate aparte, fie ca tipa din toata forta plamanilor, fie ca sopteste sau adopta linia melodica generala.
Ceea ce o individualizeaza e dezinvoltura cu care canta si tonalitatile sale grave ce dau o culoare aparte versurilor proprii, pe care le gasesc tipic feminine - melancolice ("Timpul"), idealiste ("Noi facem legi"), pasionale ("Tu nu stii") sau misterioase ("Eu sunt aceea"). A se asculta "Cine iubeste si lasa", unde inflexiunile melancolice ale Iuliei combinate cu tipete lungi, un sunet de pickup vechi si o melodie cu iz oriental fac o atmosfera cu totul speciala. Muzicienii "din spate" se concentreaza in principal in a sustine demersul interpretativ al Iuliei, fara a iesi prea mult in evidenta. Paleta de sunet merge de la rockul accesibil, nu neaparat comercial, pana la momente dinamice si heavy. Prin natura muzicii lor, melodica si moderna, am impresia ca Acvila tintesc un contract cu o casa de discuri de mainstream, ceea ce probabil vor reusi cu suficienta perseverenta.
Mi-e teama ca un asemenea angajament le-ar putea taia din potential, fortand o aliniere la tendintele generale FM in detrimentul a ceea ce ii face sinceri si originali. Imi place mult ceea ce canta acum si sper ca vor continua pe aceeasi linie melodica si lirica. CD-ul autoprodus e profesional facut, cu coperta cartonata, versuri, are si un videoclip alaturi de o galerie de poze. Sunetul e la nivelul mediu, specific realizarilor rock din undergroundul romanesc, mixat acasa pe calculator, dar sincer sa fiu nu mi-a stat gandul la asta ascultandu-l... vocea Iuliei are mult appeal si o forta inconfundabila.